Mâncarea şi emoţiile

cu Andreea David

Astăzi o am alături de mine pe Andreea David, nutriţionist şi biolog, specialist în biochimie medicală. Bun găsit, Andreea şi multumesc că ai acceptat invitaţia mea.

Mulțumesc și eu, Roxana, pentru invitație!

Când spun mâncare mă gândesc la ceva mai mult decât hrană, mă gândesc la energie şi sănătate, la viaţă. Şi astăzi, când trăim într-o societate atât de dezvoltată din multe puncte de vedere se pare că mâncăm din ce în ce mai prost. De ce se întâmplă asta ?

Da. Este un paradox: societatea a atins un prag înalt de dezvoltare, dar noi ne hrănim prost. Eu am sesizat două cauze care au putut duce la acest fapt: noi și obiceiurile noastre, pe de o parte, și însăși societatea care ne dorește doar ca simpli consumatori, pe de altă parte.

Hrănirea sănătoasă înseamnă consum echilibrat din toate categoriile fructe legume, lactate, branzeturi, carne etc sau este mai mult decât atât?

Așa este. Consum echilibrat, dar, mereu este un dar…. Eu pun mare accent pe stabilirea unui program de luat masa. Corpul are o memorie extraordinară, ține minte când îl hrănim, cu cât, cum mâncam (în grabă sau relaxat), cu ce (și astfel își creează propriile trasee metobolice), iar pe baza acestor date, face predicții și ca urmare își face și planuri de rezervă, care de cele mai multe ori devin supărătore. Și aici mă refer la depozitele de grăsime, traduse în depozite de exergie. Noi măncăm pentru a avea energie. Mâncarea nu este decât un combustibil (din punct de vedere al organismului).

Personal mă pregatesc în curand de începerea diversificarii cu bebelusul meu şi dacă la primul copil am urmat buchia cărţii (introducere mai întâi a legumelor, regula de 3 zile etc) de data aceasta aş face lucrurile altfel. Motivul find faptul că nu am reuşit să-i transmit fetiţei mele pofta de a mânca sănătos. Există până la urmă câteva piste pe care să le urmăm atunci când îi familiarizam pe cei mici cu primele alimente astfel încât să avem ceva mai mult succes?

Cu siguranță introducerea alimentelor solide reprezintă o experiență nouă și ciudată pentru bebeluși. Pentru început el trebuie să se acomodeze cu lingurița și apoi cu restul. Recomand ca biberonul să fie folosit exclusiv pentru lapte, ceai sau apă și nu pentru a adăuga cereale, pentru a-l ajuta să doarmă mai bine noaptea. Acest obicei poate duce la asfixiere, alimentație excesivă și reduce semnificativ efortul nostru de a-i dezvolta obiceiuri alimentare sănătoase. Cum știm dacă este pregătit pentru a mânca alimente solide? În primul rând el trebuie să-și poată ține capul sus, să-l poată controla pentru perioade scurte de timp, să-și miște voluntar capul pentru a se putea apleca spre mâncare.  Evităm astfel hrănirea excesivă și prevenim înecarea cu alimente.  Primele alimente vor fi sub forma semilichidă sau semisolidă, de obicei cereale de orez cu lapte. Copilul va fi așezat în scăunel, vorbiți-i, nu faceți un spectacol pentru a-i atrage atenția (se va creea un obicei foarte greu de combătut), iar când este pregătit duceți lingurița ușor la buze și introduceți-o în guriță. Dacă scuipă (reacție naturală) încercați din nou dacă pare interesat.

Când introduceți alimente noi, copilul fiind mai măricel, trebuie să aveți în minte următoarea frază: un copil nu poate mânca ceea ce nu a văzut niciodată. Și încă ceva: copiii învață în această peroadă deprinderi noi: mersul, alergatul, vorbitul și sunt obosiți cu noile senzații și experiențe și nu mai vor altele noi pe farfuriile lor. Răbdarea este cuvântul cheie. Alimentele noi se introduc pe parcursul mai multor zile, se dau porții mici în cadrul mesei cu felurile de mâncare preferate. Este posibil să fie nevoie de 10-15 încercări pentru a introduce un aliment nou. Pentru a-i transmite pofta de a mânca sănătos va trebui să renunțăm la « Mănâncă ce-ți dau eu, nu ceea ce mănânc eu ». Purtarea noastră influențează mai puternic decât cuvintele.

În cazul în care „pornirea” nu a fost tocmai cea buna, cum putem corecta acest lucru pe parcurs?

Putem corecta, sigur. Și iar revin la cuvântul cheie: RĂBDAREA. (aici aș fi spus exact ce ai zis tu mai jos.)

Personal folosesc tehnica pe care am denumit-o atinge-miroase-linge-gustă pentru a o convinge pe fetita mea să intre treptat în contact cu diverse alimente pe care în mod obişnuit le-ar refuza. Ar mai exista şi altfel de metode ?

Este o metodă foarte bună. Eu aș incuraja, în completare, și metoda de a-i lăsa să ne ajute cu preparatul mâncării și în timp ce gătim putem spune și o mică povestioară amuzantă despre mâncare sau ceva interesant, pentru vârsta lor. Să fie cumva o joacă mai seriosă. Așa îi și responsabilizăm de mititei în ceea ce privește propria lor hrănire.

Cum se face că tuturor copiilor le plac pastele, cartofii prăjiţi şi pizza ?

Tuturor copiilor le plac pastele, cartofii prăjiți și pizza. Sunt de acord. Dacă vedem ce au în comun aceste alimente ne dăm seama de ce: și anume o cantitate mare de carbohidrați ceea ce se traduce cu energie multă disponibilă ușor. Și mai intervine ceva. Aceste alimente sunt de obicei consumate în situații placute, într-o atmosferă caldă, prietenoasă , în ocazii festive. Cerând și acasă aceste alimente, ei doresc să reproducă senzația de plăcere.  Se întâmplă și invers. Asociem alimentele cu stările emoționale. Se fac așa numitele reflexe, nu mai mâncăm pentru a ne hrăni, ci pentru a reproduce senzațiile de plăcere, mai ales în perioade mai stresante, ca recompense.

Noi, psihologii, spunem că există o relaţie între mâncare şi emoţii şi că refuzul mâncării ascunde o nevoie emoţională neîndeplinită. Tocmai de aceea, când aud părinţi că îşi ameninţă copiii să mănânce ştiu că este o strategie sortită eşecului pe termen lung. Ce poţi tu să ne spui despre asta ?

Cu amenințare nu putem să creem un reflex normal. Va asocia mâncarea cu ceva rau, greșit. Stiu ca este greu sa ne păstrăm calmul, dar iubindu-i îi vom intelege, vom avea răbdare, știind că scopul nostru este să îi creștem frumos.

Ce crezi tu că ar fi cel mai important principiu pe care ar trebui cu toţii să-l ştim despre mâncare şi să-l aplicăm în viaţa de zi cu zi ?

Sunt de părere că cel mai important principiu este acela de a mânca pentru a trăi, nu de a trăi pentru a mânca. Alimentele sunt un suport pentru viață!

Cu dragoste de viaţă,

Dr. Psihoterapeut Roxana Grigoraş


Distribuie dacă ți-a plăcut:

Adăugați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bine ai venit pe PsihoArt!

Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți:

articole, video-uri, workshopuri?

Te invit să te abonezi introducând adresa de email.