Îl agresez şi îl alung pentru ca să mă iubească

Ştiu, titlul ar putea să vă şocheze şi totuşi când am să vă povestesc despre ce este vorba, îndrăznesc să afirm că situaţia vi se va părea foarte cunoscută.

Este 7 seara şi după o zi întreagă petrecută acasă cu copiii, Mara se simte obosită, cu nervii întinşi. Îi spusese lui Paul, soţului ei să treacă să facă nişte cumpărături înainte de a ajunge acasă. Când Paul ajunge acasă şi îi spune că a avut o zi destul de încărcată şi că a uitat să treacă pe la magazin, Mara explodează, iar cuvintele care îi ies din gură nu sunt dintre cele mai apreciative.

Pentru că vrea să repare situaţia, Paul îi spune că pleacă chiar acum la magazin însă se pare că soluţia lui Paul nu pare prea pe placul Marei. Atunci, Paul se ascunde în birou, sperând că Mara se va calma, că furtuna va trece şi că peste ceva timp va putea ieşi în siguranţă din „vizuina” sa. Însă devine destul de evident că nici această soluţie nu pare să o ajute pe Mara să se liniştească. Paul încearcă să meargă către ea şi să o îmbrăţişeze, a auzit că funcţionează dar Mara îl împinge: „credeai că aşa vom rezolva de fapt problema, haha, ar fi prea simplu nu?” . Dar ea, cât de multă nevoie are de această îmbrăţişare…doar că dacă ar spune-o i s-ar părea că s-ar pune într-o postură inferioară.

Acolo este cheia doar că Paul trebuie să reziste, să o mângăie şi să o ţină în braţe macar 7 secunde, timp în care oxitocina să se declanşeze, Mara să se simtă în siguranţă în braţele care o înconjoară şi să poată plânge pentru a descărca toate emoţiile acumulate peste zi. Atunci când ne simţim neajutoraţi aşa cum probabil s-a simţit Mara, avem nevoie să recăpătăm încrederea si puterea şi de cele mai multe ori o vom face prin folosirea unui ascendent de putere asupra celuilalt. Dacă voi ţipa, voi ameninţa, voi insulta, voi avea impresia pe moment că sunt mai tare decât celălalt. Desigur, este doar o iluzie, pentru că de fapt am nevoie de celălalt iar atunci când îl alung, mă voi simţi şi mai singur(ă), neajutorat(ă), neînţeleas(ă).

Data viitoare când veţi experimenta o situaţie similara aduceţi-vă aminte de acest principiu, simplu de altfel: pentru a vă putea conecta unul la celălalt atunci când tensiunile apar este nevoie să faceţi acest lucru contra-intuitiv şi anume să vă apropiaţi corporal, să vă ţineţi în braţe câteva secunde, timp în care puteţi chiar să spuneţi – sunt aici, sunt aici, sunt aici. Dacă există un remediu contra suferinşelor şi rănilor pe care cu toţii le purtăm, atunci acela este fără doar şi poate, iubirea!

Vă doresc cât mai multe îmbrăţişări vindecătoare!

Cu dragoste de viaţă,
Dr. Psihoterapeut Roxana Grigoras


Distribuie dacă ți-a plăcut:

Adăugați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bine ai venit pe PsihoArt!

Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți:

articole, video-uri, workshopuri?

Te invit să te abonezi introducând adresa de email.