Cum să crești copilului stima de sine fără a-l transforma în „Domnul Goe”

Ca părinţi suntem interesaţi în mod direct ca al nostru copil să aibă o părere bună despre el, să nutrească sentimente pozitive faţă de el şi faţă de alţii şi desigur, să aibă încredere în capacităţile sale, astfel încât să devină un viitor adult autonom şi echilibrat. Dacă ne gândim la modalitatea în care noi am fost crescuţi ajungem la concluzia că educaţia a fost bazată mai mult pe limite şi pe inocularea sentimentului de ruşine prin remarci de tipul: nu ai voie, nu pune mâna acolo, nu este frumos, asta nu se face, etc., vă sună cunoscut ? iar în prezent, părinţii care vor să crească încrederea copilului lor se trezesc şi ei într-o postură dificilă atunci când constată că libertatea oferită copilului s-a transformat mai degrabă în a face ce vrea.

Tocmai pentru că găsesc provocator pentru părinte de a şti cum să îmbine regulile şi limitele cu acceptarea şi iubirea, găsesc util pentru părinţi de a urma câteva principii:

  1. Stabiliţi câteva reguli clare care ştiţi că sunt importante pentru formarea copilului şi asiguraţi-vă că dvs. înşivă le respectaţi – de exemplu, excluderea comportamentului violent al acestuia în relaţiile cu alţi copii. Puteţi să îi spuneţi astfel: ceea ce te doare pe tine îi doare şi pe ceilalţi. Regula – a exprima emoţiile fără a-i răni pe ceilalţi. Sigur că vor fi şi situaţii în care el poate nu va reuşi să respecte această regulă. Ceea ce este crucial este ca dvs. să exprimaţi dezaprobarea unui astfel de comportament şi să discutaţi cu copilul pentru a îmţelege împreună ce l-a condus acolo. Atenţie, un copil agresiv dezvăluie de fapt o mare fragilitate emoţională. Nu vă lăsaţi conduşi de aparenţe interpretând comportamentul copilului ca fiind un gest al puterii. Faptul că nu pedepsiţi copilul aplicând o corecţie fizică este comportamentul ideal dar insuficient pentru ca în viitor să nu se mai repete. Este obligatoriu să discutaţi pe larg cu copilul şi nu acceptaţi doar scuza „el a început”.
  2. Explicaţi consecinţele care decurg firesc din încălcarea regulilor. Pornind de la exemplul anterior, arătaţi-i copilului cum comportamentul agresiv atrage după sine consecinţe negative de tipul: agresivitate sau resentimente din partea colegului, respingerea de către colegi, refuzul de a fi integrat în grup, etichetarea drept un copil agresiv, etc. Nu aprobaţi şi valorizaţi un astfel de comportament. Exprimaţi-vă dezaprobarea faţă de acest tip de comportament şi totodată discutaţi despre cauzele acestuia.
  3. Atunci când doriţi să lăudaţi faceţi acest lucru descriptiv şi nu doar la modul general, bravo, ci descrieţi comportamentul apreciat. De exemplu, dacă al vostru copil a realizat un desen aţi putea să spuneţi în loc de waau, ce frumos, îmi place cum ai îmbinat culorile, că ai fost creativ atunci când ai exprimat emoţii prin elemente ale naturii şi că ai avut multă răbdare şi atenţie la detalii. Sigur că este mai dificil pentru noi ca părinţi să facem astfel de aprecieri dar cu siguranţă că eforturile vor fi încununate de succes. Care este riscul atunci când expediem câteva remarci apreciative? Copilul va aştepta tot timpul să fie lăudat pentru orice lucru pe care îl face iar atunci când nu va primi aprecierea căutată acest lucru ar putea să îi afecteze stima de sine, ajungând să depindă şi să tânjească după aprecierea celor din jur.

Desigur că există mai multe metode şi tehnici pe care le putem aplica însă, este necesar să pornim de undeva iar aceste trei principii pot fi un start pozitiv.

Până data viitoare, adu-ţi aminte să fii bun cu ceilalţi şi să rămâi fidel ţie însuţi.

Fiţi extraordinari,
Roxana


Distribuie dacă ți-a plăcut:

Adăugați un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bine ai venit pe PsihoArt!

Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți:

articole, video-uri, workshopuri?

Te invit să te abonezi introducând adresa de email.